Film: Entry level sau cum sa-ti cauti job dupa 10 de ani de antreprenoriat
Cautam de aproape un an filmul Entry level asta dupa ce apucasem sa vad cateva secvente la HBO intr-o dimineata in timp ce il asteptam pe Andi sa treaca sa ma culeaga in drum spre birou. Mai ca-mi venea sa-l sun sa-i zic sa nu mai opreasca la mine, dar gandul ca-mi ramane mersul cu autobuzul pe caldurile din iunie m-a facut sa renunt la film.
Ce e asa interesant la Entry-level de l-am cautat atat? La vremea cand am aflat de el l-am considerat foarte educativ pentru o persoana care lucreaza in recrutare. Vazandu-l acum in intregime, imi dau seama ca e o lectie importanta despre ce alegem sa facem in viata si despre cum ne indepartam voit de multe ori de talentele si chemarea noastra doar pentru ca am avut un esec o data sau pentru ca cineva ne-a spus ceva.
Pe scurt, Clay, un pasionat si apreciat bucatar, dupa ce a inchis doua restaurante (unul datorita partenerului care a fugit cu banii din tara si celalat datorita administratiei locale care s-a pus pe refacut strazi chiar in fata localului sau) se gandeste sa-si caute un job la o companie serioasa, cu asigurare si pensie incluse. Cum spune el, are 38 de ani si asta inseamna aproape 40. Asadar incepe prin a se inregistra la Biroul de Somaj unde i se spune ca daca nu vrea job in industria de restaurante, va trebui sa inceapa pe un job entry level.
Clay este atat de speriat de esecurile pe care le-a avut ca business owner incat se umileste cu stoicism ca sa obtina macar un job de copy boy sau receptioner. Intre timp, isi face prieteni printre somerii de varsta a doua care mergeau la interviuri trimisi de Biroul de Somaj. Acestia sunt cuceriti de sandwichurile extraordinare pe care Clay le aduce la pachet, oferindu-i satisfactia din vremurile in care gatea pentru clientii sai.
Cand in sfarsit isi gaseste un job de impartit corespondenta, compania restructureaza si este in strada inapoi intr-o sapatamana. Bob, colegul sau de interviuri, il incurajeaza sa faca ceva cu talentul sau si sa lase prostiile si ii spune ca el a lucrat 30 de ani intr-o companie care a dat faliment si l-a lasat fara pensie. Este un dus rece care il face sa vada ca de fapt mediul corporatist nu este deloc sigur si caldut asa cum credea iar riscul unui business nu i se mai pare atat mare.
Ce va face Clay pana la urma va las sa descoperiti daca veti urmari filmul. Oricum este multa distractie implicata in scenele de la interviu (garantat), coaching pentru joburi de duzina si o idila pe deasupra (ca sa condimenteze putin). Eu l-am privit mai mult ca pe un documentar decat ca pe un film artistic.
Raluk, ai acum al 11-lea film de pus pe lista ta cu filme de vazut dupa ce esti concediat. 
Trailerul mai jos:
@Cristina: LOOOOL. Cool, trebuie sa il vad, nu am apucat pana acum. Ramane locul 11.
Ti-l pot da cand ai timp. Chiar e o raritate.