Lupul moralist
Ii apreciez enorm pe fabulistii de odinioara care au adus titlurile lor la rang de expresii uzuale. Nu stiu cati romani au citit cap-coada fabula Lupul moralist sau cati stiu ca este scrisa de Grigore Alexandrescu. Insa stiu ca cei mai multi au auzit sintagma “lupul moralist” si povestea cu lupul care vana oi si dojenea alti lupi ca le mananca.
Printre metehnele pe care nu le tolerez la cei din jur este si comportamentul de lup moralist. Ca judecam si ne dam cu parerea pot accepta, la urma urmei suntem fiinte rationale, analizam si despicam firul in patru ca sa ne ocupam timpul. Nu ne putem abtine sa criticam, sa reparam pe ici pe colo, sa ne impunem punctul de vedere, sa ne amestecam in treburile altora.
Dar, dupa ce te stergi la gura de sangele oii pe care tocmai ai devorat-o, cum poti oare sa tii predici despre dieta vegetariana? Explicatia nu poate fi decat o memorie scurta sau absenta constiintei. Restul este fatarnicie. Oamenii s-au invatat sa zica ca trebuie “sa faci ce spune popa nu ce face popa” tocmai pentru ca printre cei care tin cele mai multe predici sunt sanse sa descoperim cei mai multi lupi moralisti.
Din cand in cand, fiecaruia dintre noi ii place sa dea lectii si sa tina predici. Ar trebui insa sa tinem seama ca oamenii nu invata din ce li se spune, ci din ceea ce vad. Intotdeauna puterea exemplului mi s-a parut cea mai eficienta/durabila forma de convingere in afara constrangerii. Astfel ca, daca veti fi in ipostaza de lup moralist, s-ar putea sa se gaseasca multi vulpoi care sa va dea replica:
“Ne poate fi iertat,
Sa v-ntrebam smerit, de vreti a ne-arata,
De unde-ati cumparat postavul de manta?
Nu numai ca predica e in zadar, dar si rusinea e pe masura.
