Daca pui un soarece intr-un labirint cu 4 tunele si ii pui branza, de fiecare data, la capatul celui de-al patrulea tunel, soarecele va invata dupa o vreme sa mearga doar prin tunelul 4. Un om intr-un labirint asemanator va invata acelasi lucru. Daca vrei branza nu ai decat sa mergi prin al patrulea tunel si o primesti. A doua zi vrei branza? Mergi prin al patrulea tunel si o primesti.
La un moment dat, un “dumnezeu atotputernic” muta branza in alt tunel. Prima data soarecele se va duce in al patrulea tunel. Nu e branza. Se intoarce inapoi. A doua oara soarecele se va duce in al patrulea tunel. Nu e branza. Se intoarce inapoi. A treia oara soarecele se va duce in al patrulea tunel. Nu e branza. Se intoarce inapoi. La un moment dat, soarecele va inceta sa mearga prin tunelul 4 si va incerca alt tunel in cautarea branzei.
Diferenta dintre oameni si soareci este urmatoarea: oamenii vor continua sa mearga prin al patrulea tunel toata viata. Pentru totdeauna! Oamenii vor ajunge sa “creada” in al patrulea tunel. Soarecii nu cred in nimic, ei vor branza. Dar omul dezvolta o credinta in al patrulea tunel si ajunge sa considere ca e normal si corect sa mearga prin al patrulea tunel chiar daca gaseste branza sau nu. Oamenii prefera sa aiba dreptate decat sa primeasca branza.
(un extras interesant din “The Book of est” by Luke Rhinehart)
Interesant argument cu privire la credinta – cred ca pana la urma este vorba despre mintea limitata a omului; despre orizonturi restranse. Sa stii ca totusi exista oameni, intr-adevar rar, care stiu ca ei vor branza si fac orice sa ajunga la ea – chiar daca asta inseamna sa paraseasca tunelul 4.
Sigur, din fericire sunt oameni care prefera “branza” decat sa isi cladeasca convingeri si prejudecati despre branza si unde se afla ea. Am scris acest post tocmai pentru a mari numarul lor.
Ti-a iesit foarte bine! Felicitari! Sper si eu ca scopul tau sa fie indeplinit.