Nu e asa usor sa mentii sinceritatea intr-o relatie, fie ca esti in ipostaza de a fi sincer sau in cea de a primi un adevar. Totusi, sunt si oameni care nu au astfel de preocupari, care scuipa adevarul direct si fara anestezie, facand parada cu autenticitatea lor neingradita. Dar nu am vazut dragoste si apropiere in preajma acestor oameni, ci mai degraba rezerva si aparare/ofensiva. Uneori ii admir pentru ca pot, dar in acelasi timp nu ma pot opri sa ma gandesc daca nu cumva este un fel in care sinceritatea poate exista astfel incat sa aduca si mai multa dragoste intr-o relatie.

Astazi citeam The Love you Deserve scrisa de unul din autorii mei preferati, Scott Peck, si sotia sa. Si iata gasesc solutia la vesnica mea problema: e posibil sa faci sinceritatea si dragostea sa coexiste?

Sinceritatea insotita de bunatate are abilitatea de a hrani dragostea intr-o relatie. Cele doua trebuie exprimate simultan deoarece:

- sinceritatea fara bunatate raneste inima si ne face sa ne retragem din calea iubirii

- bunatatea fara sinceritate este goala si inselatoare si ne face sa ne indepartam de intimitate.

Cand sunt exprimate impreuna, sinceritatea si bunatatea au beneficii extraordinare:

- ambii parteneri se simt in siguranta pentru ca bunatatea este prezenta,

- ambii parteneri sunt conectati la sinele celuilalt pentru ca sinceritatea este prezenta,

- intimitatea creste pentru ca ambii parteneri pot sa-si impartaseasca cele mai profunde dorinte, sentimente, sperante, temeri intr-un mediu suportiv si autentic.

Consecintele lipsei de sinceritate si bunatate sunt devastatoare pentru dragostea unui cuplu:

- ne simtim deconectati de partener

- ne simtim nesiguri

- traim doar cu “carcasa” celui care ne este partener, fara a sti ce contine acea carcasa

- ducem vieti din ce in ce mai separate din punct de vedere emotional si intelectual

- ne reprimam gandurile si sentimentele de teama ridicolului, abuzului si indiferentei

- tinem garda sus pentru a ne proteja cele mai intime vise si nevoi

- simtim un izvor de ura, durere si furie care revarsa in vietile noastre

- cautam prieteni cu care sa impartasim sentimentele si nevoile reprimata in loc sa ne deschidem catre partener

- ne simtim atrasi catre alte relatii care ne ofera sinceritate si bunatate

- nu ne simtim iubiti.

Daca vreti sa aflati cum sa exersati exprimarea simultana a sinceritatii si bunatatii in relatii, cititi cartea doctorului Peck.

Cu toate ca eram o mare mancatoare de carne, trebuie sa spun ca aproape 80% din carnea pe care o mancam era de origine controlata (adica crescuta si sacrificata de bunicii mei sau parintii mei). In felul acesta, cel putin, nu ma intoxicam cu puii crescuti artificial din comert sau cu carne animala modificata genetic.

Mai jos va redau reteta pentru pui gatit in cuptor pe sticla. Este un mod de preparare a carnii de pasare pe care il prefer la un loc cu gaina inabusita in ceaun, in apa cu sare, doar cu grasimea proprie si supa de gaina cu taietei de casa. De ce pui pe sticla? Pentru ca gainile alor mei sunt atat de mari ca nu ar incapea in cuptor in picioare. Daca folositi pasari din comert (ceea ce nu va recomand, nu mai e nici o placere) puteti pune chiar o gaina.

Se ia un pui intreg (proaspat sau decongelat) de cel putin 6 luni, cenatuit (cum zice bunica, adica curatat de intestine si organe interne). Se unge bine cu ulei de masline (eu il masez cu mainile ca sa intre mai bine in carne). Intr-o ceasca se prepara un amestec de condimente cu o lingurita din urmatoarele: sare, piper negru, curry, cimbru, oregano si busuioc. Acest amestec se omogenizeaza si se aplica tot cu mainile pe puiul uns in prealabil cu ulei, masand. Sa nu uit ca si ulei si amestec de condimente trebuie sa ajunga si in interiorul cutiei toracice a puiului.

Astfel pregatit, puiul se lasa 30-60 de minute (depinde cat de grabiti sunteti sa mancati) ca sa se patrunda cu “tratamentele” aplicate.

Se cauta o sticla cu cativa centimetri (nu mai mult de 5) mai inalta decat puiul, dar care sa incapa in cuptor in picioare. E folosesc o sticla de 750 de ml cu gat gros, de nectar. O umplem cu apa pana sus.

Dupa ce puiul s-a patruns cu uleiul si condimentele, il fixam pe sticla cu apa, astfel incat gatul sticlei sa iasa prin gaura de la gusa puiului. Daca e nevoie, indepartam gatul puiului si taiem putin astfel incat sa facem loc sticlei sa iasa putin. De obicei obisnuiesc sa fixez picioarele puiului stanse la spate, pentru a nu atinge suprafata pe care sta sticla.

Incalzim cuptorul aragazului si plasam tava mare a aragazului (inclusa la orice aragaz) cel mai jos posibil. O umplem cu apa circa 2/3.  Asezam sticla cu puiul in centrul tavii cu apa si fixam aragazul pe minim pentru 60-90 de minute (in functie de varsta pasarii). Pe parcurs, din 15 in 15 minute, sticla se mai roteste, astfel incat caldura cuptorului sa ajunga uniform pe toate partile puiului. Spre final, cu circa 10-15 minute inainte, crestati cu un cutit carnea pe pulpe, piept si spate, astfel incat sa se patrunda si mai bine carnea.

Cand pielea puiului e maro-auriu si din crestaturi nu mai curge suc, e gata. Opriti cuptorul si lasati-l putin sa se raceasca cu usa intredeschisa. Nu de alta, dar sa nu aveti accidente la scosul sticlei din aragaz. Puiul se scote cu totu cu sticla, tinand de la baza sticlei si nu de pui, pentru ca altfel va veti trezi ca va cade sticla cu apa fierbinte pe jos. Cand temperatura a mai scazut desprindeti puiul de pe sticla si puneti-l pe un platou. Puteti sa il serviti cu ce garnituri va place. Eu personal il prefer cu garnitura de usturoi si mamaliguta.

Pofta buna!

Mai jos cateva imagini din procesul de gatire pentru referinta:

Desi are peste 1000 de pagini si are informatii cat o enciclopedie de plante si afectiuni, este o carte pe care poti sa o citesti cu placere chiar daca nu ai pregatire medicala sau cunostinte de botanica. Mai mult, am fost surprinsa sa gasesc o abordare spirirtuala si religioasa a medicinei pe care nu am mai intalnit-o nicaieri. Principiul general care sta la baza tratarii bolilor prin natura si alimentatie naturala este de natura religioasa: Dumnezeu ne-a creat completi si sanatosi si ne-a oferit in natura tot ceea ce este necesar ca sa ne mentinem sanatatea si sa ne hranim. Tot ce este prelucrat, modificat, imbunatatit este de fapt alterat. Sacroterapia este o componenta a terapiei naturiste recomandate de doctorul Laza prin rugaciune si purificare si are dedicat un capitol intreg. Gasesti aici principii de bun simt precum “nemultumirea aduce boala” sau “faptele bune confera sanatate” si multe altele care trebuie sa insoteasca terapia.

Am citit cu interes cateva zeci de povesti ale unor oameni care si-au regasit sanatatea si bucuria vietii dupa urmarea unui tratament sub indrumarea doctorului Laza. Nimic contrafacut, unii dintre ei isi continua povestile pe internet, pentru toti cei care vor sa auda (citeasca). Sunt povesti transformationale caci numai prin transformarea a ceea ce faci si ce mananci mai poti concepe vindecarea unor boli considerate incurabile de medicina traditionala.

Dupa cateva sute de pagini de plante indexate – de la ardei iute la zmeur – cu descrieri, actiune farmacologica si indicatii de utilizare, manualul edenic contine retete de preparare a ceaiurilor medicinale, alifiilor si siropurilor. Apoi diete si cure naturale, culminand cu dieta edenica(vegetariana). Aflam totul despre apiterapie si cum ne ajuta albinele. Apa, element natural primordial este descrisa ca agent terapeutic in bai, dusuri si proceduri extrem de diverse. Cura de aer, de soare si cu lut au locul lor. Mie mi s-a parut extrem de interesant capitolul de Reflexoterapie, foarte bine documentat cu poze si procedee, gata sa le folosesti. Cura de dezintoxicare si criza specifica sunt tratate in detaliu.

De la jumatatea cartii si pana la final urmeaza un index terapeutic cu probabil toate bolile frecvente de care se plang contemporanii de la abces si pana la zona zoster. Dar ce fel de index terapeutic? Unul care contine sacroterapie, dieta alimentara si cure cu plante specifice, amestecuri pentru ceaiuri, bai si masaje.

Totul natural, cu ceea ce avem la indemana. In acelasi timp cu actiune documentata si care merge la tinta. Daca sunteti preocupati de sanatate si stare de bine, procurati-va cartea cat mai este disponibila. Inteleg ca doctorul Laza are obiceiul de a lansa editii limitate ale cartilor sale care se dau ca painea calda in primele luni de la tiparire. Eu personal sunt in cautarea uneia editata mai de mult – Retete din bucataria edenica.

La un moment dat, un “dumnezeu atotputernic” muta branza in alt tunel. Prima data soarecele se va duce in al patrulea tunel. Nu e branza.  Se intoarce inapoi. A doua oara soarecele se va duce in al patrulea tunel. Nu e branza.  Se intoarce inapoi. A treia oara soarecele se va duce in al patrulea tunel. Nu e branza. Se intoarce inapoi. La un moment dat, soarecele va inceta sa mearga prin tunelul 4 si va incerca alt tunel in cautarea branzei.

Diferenta dintre oameni si soareci este urmatoarea: oamenii vor continua sa mearga prin al patrulea tunel toata viata. Pentru totdeauna! Oamenii vor ajunge sa “creada” in al patrulea tunel. Soarecii nu cred in nimic, ei vor branza. Dar omul dezvolta o credinta in al patrulea tunel si ajunge sa considere ca e normal si corect sa mearga prin al patrulea tunel chiar daca gaseste branza sau nu. Oamenii prefera sa aiba dreptate decat sa primeasca branza.

(un extras interesant din “The Book of est” by Luke Rhinehart)

Nu e prima data cand aud asta de la cineva. Daca pana acum o suta de ani oamenii acceptau resemnati ca dupa indragostire vine rutina unei relatii, in prezent parem a accepta ca dupa indragostire vine alta indragostire, de altcineva. In ambele cazuri fiind vorba de resemnare, s-a schimbat doar reactia.

Intotdeauna am comparat primii fiori ai unei iubiri cu entuziasmul debordant in fata oricarui lucru pe care ni-l dorim, vrem sa-l avem, sa fie in stapanirea noastra, sa stim totul despre el. Pentru cateva zile sau luni ne daruim complet placerii de a folosi masina pe care ne-am dorit-o sau telefonul atat de asteptat. In scurt timp insa ajungem sa cunoastem acel lucru ca pe propria palma, dispare noutatea si necunoscutul, dorinta e satisfacuta, inceteaza fascinatia si entuziasmul. Ni se pare normal sa avem acel lucru, avem deja obiceiuri de a-l utiliza, incepem tanjim dupa urmatoarea versiune, new and improved. Asta apropos de cuvintele unei colege pe care le-am citat pe Facebook la un moment dat : “barbatii sunt precum calculatoarele. azi iti cumperi unul nou si maine apare o versiune mai buna pe piata”.

Cand ne indragostim uitam total de noi, celalalt e important, vrem sa cunoastem totul despre el/ea, vrem sa ne bucuram cat mai mult de a fi in prezenta iubitei/ului, ne daruim noi insine in intregime celuilalt in incercarea de a deveni un tot, armonios si omogen. Facem totul impreuna, ne impartasim totul, mancam aceleasi lucruri, dormim si suntem treji in acelasi timp etc.

La un moment dat, e ca si cum ajungem sa traim cu noi insine: stim ce urmeaza sa spuna celalalt, ce ii place, ce program are, cu ce o sa se imbrace, in ce pozitii ii place sa faca sex etc. Nimic nu mai este secret, nu mai avem nimic de descoperit, totul e la iveala. Acum in sfarsit am putea sa iubim. Fara fascinatie, fara curiozitate, fara nevoie. Doar iubire simpla si dezinteresata.

Dar, in loc de asta, ce se intampla de fapt? Suntem maniosi si plin de repros sau apatici si lipsiti de pasiune. In orice caz, indragostirea sfarseste in ura sau in ignorare. Fie ne suparam ca papusa nu mai e la fel ca la inceput, fie o aruncam sub pat si uitam de ea. Ne comportam in relatiile noastre precum copilul rasfatat cu jucariile lui. Tratam oamenii ca pe niste posesii, negam individualitatea, declaram razboi secretelor si misterului, sufocam, ne inasprim simturile prin abuz de senzatii, preferand sa satisfacem pana la epuizare nevoia de a fi uniti si indragostiti.

Indragostirea dureaza atat timp cat ne ia noua sa dezlegam misterul celuilalt si sa ne simtim in siguranta. La unii mai mult si la altii mai putin. Cert e ca privim o relatie ca pe un drum cu o destinatie finala. Ma uimesc unii oameni cu zelul lor de a ajunge undeva, in punctul in care nu mai trebuie sa munceasca pentru o relatie, cand vine relaxarea mult asteptata. Pentru cativa aceasta poate fi semnarea certificatului de casatorie, pentru altii un copil sau pur si simplu o stare de fapt (convietuirea impreuna, vacante petrecute impreuna, o afacere impreuna, logodna etc). Momentul cand ultimul bastion de rezistenta este cucerit. Acum poti in sfarsit sa te odihnesti.

Si sa cauti alt bastion de cucerit.

Sau sa vezi daca nu cumva mai sunt si alte alternative la care nu te-ai gandit.